duminică, 24 februarie 2013
din 06.01.2013- 2
Impresia in jurul careia s-a construit eul individual vine de undeva dar nu de la Dumnezeu. Daca ne gandim chiar si cu logica elementara e simplu, Dumnezeu Creatorul este Unul si chiar si El e parte in Sfanta Treime.
Daca presupunem ca El a construit lumea cu Buna stiinta deci cu fiinta Sa, iar in fiinta este impreuna cu Duhul Sfant atunci in afara sau exterior Lui nu este nimic. Adica adevarul nostru este intru Creator.
Cum putem gandi la asemenea idei si cu ce minte e un semn mare de intrebare. Cum pot eu concepe ca iluzie constiinta mea egocentrica e dea dreptul socant pt. ca e de neconceput…
Din 06.01.2013 - 1
Sint prea multe interese si apar prea multe
“adevaruri” la care sintem expusi aproape fara protectie iar o data cu acestea
apar riscuri neprevazute. Riscul de a percepe timpul diferit si de a gandi
raportat la el altfel, si riscul de a percepe universul terestru pe o alta scara
de valori si alta scara de masuri, dimensiuni (in cazul in care s-ar dori
inducerea fortata a unor cunoasteri neadevarate) (in care de exemplu timpul nu
e doar masura rotatiei terestre in jurul soarelui), este un risc ce poate
provoca distrugere atat la nivel personal, individual cat si in sfera
conceptelor, ideilor dar si la nivel chimic, biologic.
Am in minte cand afirm asta, un timp
dinamic care ma face sa spun mi-e foame, sa spun tem-po-rar; tot organismul meu
reactioneaza dupa masuri actuale firesti atrase biologic din nastere. Prin idei
induse destabilizatoare al firescului ar putea surveni o perturbare a
perceptiei actuale, constient sau inconstient, sa dau ca exemplu inima care ar
pierde ritmul batailor, dar tot la fel timpul reactiei moleculare ar putea fi
perturbat ceea ce ar duce la moartea biologica a unui organism viu (pot
interpreta la fel un experiment de tipul aceleratorului de particole de la Cern
Geneva care poate perturba iremedeabil un algoritm vechi; insa nu-i exclus sa
aduca mai multa lumina asupra cunoasterii fragmentate in care traim).
Cunoasterea, descoperirea unor noi legi sau
exceptii ale unor legi, sau pur si simplu descoperirea unei “fisuri” in “matricea”
cunoscuta nu are legatura cu evolutia spirituala si mantuirea sufletului sau cu
cunoasterea Divinitatii. Intelegerea si perceptia noastra despre lume va ramane
limitata oricum la capacitatea instrumentelor biologice si mentale pe care le
avem la dispozitie. Pe de alta parte trairea fireasca in Dumnezeu si cunoastrea
prin mijloace naturale, ne pot oferi “starea” “buna” a existentei si evolutia
pe acest palier al irationalului (“alb, bun, Dumnezeiesc”)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)