A.R.T.A.

Acum pentru mine arta ( subanteleg si literatura*) nu e ceva legat de frumos ci de necesar de indispensabil de vital. Este puterea cuvantului de a spune OM, Fiinta, Dragoste, Constiinta, Viata.. Este lumina puternica din toate partile focalizata datorita careia nu scapa detaliile si se reveleaza penumbrele. Este cuvantul viu al adevarului ce muta muntii din mintile impietrite.
A.r.t.a. e si frumosul (fara a fi conditionat de estetic).

*Arta si literatura le subinteleg tot timpul ca fiind in aceeasi barca si prefer sa scriu Arta. As pune puncte intre litere ca sa se inteleaga mai bine a.r.t.a. De cand stiu de intermedia si instalatie, mi se pare foarte firesc sa pictez litere ce fac sens.

si umbra s-a dus

Am inceput din nou sa-mi amintesc ce-am zis (intr-un timp trecut) ce zic, ce fac. Asa au reinceput problemele personale, cazand din nou atentia asupra mea. Asa dispar problemele universale (ca si cum ar fi rezolvate).
Ajung pe traseul nou in fata oglinzilor ce ma inconjoara si contemplu la fiinta din fata mea, din jurul meu, ca intr-un moment de revedere cu o cunostinta veche care s-a inghesuit acum sa stea din nou la mine in camera, in trup.
Ea o sa tina socoteala deacum de importanta a ceea ce este si in ordinea lor le va nota in dosarele mintii.
Pe mine ma lasa sa ma joc.

Creativitate

Poate fi creativitatea proprie sufocanta ? A altora cu siguranta poate fi. Arta sau exprimarea creativa a oamenilor e infinita si poate fi geniala ca oamenii insisi. Pana unde sint interesat de creatiile celorlalti si cand incep sa le percep ca un surplus ca un exces de stimuli ce imi provoaca saturatie si poate greata.
Era o teorie ca orice te apuci sa faci, trebuie sa continui atata timp cat iti ofera placere si sa te opresti inca pe curba ascendenta a satisfactiei astfel ca si data urmatoare sa te gandesti cu bucurie la acel lucru.
Eu ma voi cenzura azi 27.09.2012 si nu voi mai posta nimic si nici nu voi mai da like-uri sau altele, ca sa nu va impovarez simturile si nici nu voi mai viziona fotografii si diverse lucruri ca sa nu mi se para sufocanta legatura cu oamenii, cotidianul, arta, estetica, informatia in general.

 

Mai sus e umbra unui biciclist care sare dint-ro fotografie in cealalta...(da e un exces )

4

Mi-a convenit jobul practic, fizic, ca mintea imi putea fi locuita de idei, nu de ganduri.

Azi m-am gandit ca e prea scump timpul meu, sa-l irosesc

Prea scump sa-l dau pe bani, sa-l dau ca si cum nu mi-e esential, indispensabil.

E cel mai bun semn de spatiu, prielnic pentru a porni impulsuri determinante cand

ca un proces la inceput de initiere, incep sa fumez o tigara, sa beau o bere

Sau, pentru mine totul sta

oricat citesc sau gandesc sau fac sau scriu,

intr-un sicriu.

Si nu sta dupa mine si nu ma ocoleste,

Ma trezeste zgomotul linistii

nu cunosc limbile nu vorbesc sensul lor

precum formele infinite ale imaginatiei

nasc si mor

asa imi lipsesc cuvintele vii

Netraind puterea unui creator

1 2 3

  1

  Cand viata e prea grea omul se gandeste la viitor sperand sa fie mai bine, iar cand are confort isi face planuri de viitor. Oare e problema cu gandirea ?

  2

  Pentru mine ca muritor, a avea este o iluzie, la fel si a planifica proiecte materiale. Ele au cateva defecte: te leaga energetic de obiect-materie, masura satisfactie o da creierul nostru raportat la obiect nu obiectul insusi, resursele ce se numesc viata sint investite in ceva fara viata etc.
Pot sa ma iau in serios doar ca nemuritor, astfel se contureaza o concluzie logica (de care nu pot fi sigur) pe care poate o tarnsform intr-o vointa si nu doar in gand, de a ma impleti ca sens in sensul Dumnezeului si de a face ca fapt, lucrul Dumnezeului, care nu stiu ce este. Am aflat insa ca poate fi si este binele si nu raul. E o chestiune de a vrea si a face. Diferenta intre resursele proprii investite nu e mare dar prima o vad ca o stationare din pdv a trairii si cunoasterii astfel o limitare intr-un plan de dinainte stiut iar a doua o vad ca traiectorie ascendenta de la minte la spirit si astfel ca o largire a intelegerii si cunoasterii.

  Se pare ca de la o problema ce repetat ma apuc s-o rezolv cazand pe ganduri si pe conexiuni ale contemplarii a ceea ce este adevarat (ca reevaluare permanenta a traiectoriei mele), ajung ca solutia (a mea ca om si fiinta temporara) este actiunea. Trairea de asemenea e o actiune, ca si cunoasterea. Adica plasarea starii existentei intr-un plan energetic ce transcede materia, ceea ce nu inseamna ca e mai buna dar mai apoi sau simultan adaug scopul, sensul, valoarea actiunii ceea ce e binele suprem (tot ca un concept energetic).
3
rauri imi curg strabatute de timpul fluid, plasma colorata si vie,
inspaimantate de nesfarsitul nefiintei mele etc.

resun

do you

do you know me, because I try to know me