Hotarat lucru, trebuie sa cobor din tren si sa-l las sa treaca, pentru a putea respira un aer diferit si totodata sa-mi dau seama ca respir.
Am fost la Sapanta la festivalul de cantece si dansuri traditionale romanesti in care s-a pus niste culoare internationala si o viziune ce trece dincolo de zona de party; merge mult dincolo de muzica si dans de petrecere, accentuand atitudinea poetica a vederii, intelegerii, simtirii. Noi spectatorii trebuia sa fim deschisi si atenti , nu se cere mai mult la inceput si zic asta pentru ca erau multe feluri de spectatori si multe soiuri de artisti, toate sub umbrela traditiei, totodata ineditului, sarbatorii.
Vreau sa zic Hoo Mai ! Niciodata un om nu poate cunoaste tot ce e in exteriorul lui fie literatura, istorie, arta, fizica, etc. pentru ca viteza cu care se propaga informatia, atat cea de valoare cat si cea fara valoare este infinita fata de mine om, aici, azi , maine, si in oricare zi posibila a vietii mele. Dar, un om poate pierde tot bunul simt al intelegerii si purtarii cu propria persoana si cu ceilalti, daca se lasa pradat de iluzii si Zeul Trebuie.
Pe scurt, asta extrag eu din dorinta celor implicati in crearea si organizarea festivalului, incepand cu Peter Harley si apoi oameni de cultura, artisti, politicieni, persoane fizice dezinteresate, localnici sau venetici din alte regiuni sau alte tari. Cand te opresti si asculti un cantec compus cu zeci sau sute de ani in urma, inseamna ca au fost in trecut si sint si acum oameni din aceasta sfera a muzicii si dansului, care la vremea lor au recunoscut ca echilibrul necesar vietii si o cunoastere holistica nu se poate realiza fara marturie si fara implicare emotionala. Muzica nu e doar sunete si dansul nu e doar miscari, sint rauri vechi facute de oameni prin gandirea si viata lor.
Traditia formei sau/si continutului de valoare exista acum, nu s-a pierdut, hai sa ne dam seama tot mai des.
