din uzina producatorului de jaloane

Cat de tare esti dispus sa suferi sa simti sa te doara, pentru a intelege ce inseamna suferinta ?

Cat de mult esti dispus sa uiti de tine si cat de adevarat sa-ti deschizi sufletul, sa iubesti, ca sa cunosti ce-i iubirea ?

Cat de mult esti dispus sa te intalnesti cu tine insuti ?

Undeva in penumbrele nedeslusite se afla o fiinta ce pare sa te insoteasca dar iti pierde urma foarte repede si n-o mai vezi n-o mai auzi, se-ntoarce mereu in ascunzatoare. Vin momente si momente cand ca o nazarire se opreste fix in locul in care stai tu si gandesti fix ce gandeste ea. E mai putin decat un gand, e o presimtire. Te uiti si-ti vezi mana… hm asta-i mana mea… Apoi ca la apasare de buton urmeaza altceva, viata se deruleaza.

Astepti si tu la rand, lucruri, intamplari, probleme neterminate. Cateodata iti pui o intrebare: Eu stau aici ? satu in locul potrivit ? fac ceea ce trebuie ?...

… asculti apoi ca intr-un tunel nesfarsit, e doar sunetul linistii.

Doar liniste. Brusc un zgomot ca de carusel se porneste in jurul tau….., nici nu mai conteaza, a fost doar o clipa de neatentie in care ti-a zburat mintea, o fi oboseala.

suferi si nu mai simti, iubesti si nu mai e nimic de iubit, astepti si tu nu mai vii

Salut, Hi, Hello, Exact de astfel de persoane ca tine e nevoie, Bine ai venit, te-am asteptat dintotdeauna. Acum apartii de noi esti in siguranta, n-o sa ti se intample nimic.